Apocalipsa capitolul 9

1. Ingerul al cincilea a sunat din trambita. Si am vazut o stea care cazuse din cer pe pamant. I s-a dat cheia fantanii Adancului
2. si a deschis fantana Adancului. Din fantana s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Si soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii.
3. Din fum au iesit niste lacuste pe pamant. Si li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpionii pamantului.
4. Li s-a zis sa nu vatame iarba pamantului, nici vreo verdeata, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
5. Li s-a dat putere nu sa-i omoare, ci sa-i chinuiasca cinci luni; si chinul lor era cum e chinul scorpionului, cand inteapa pe un om.
6. In acele zile, oamenii vor cauta moartea, si n-o vor gasi; vor dori sa moara, si moartea va fugi de ei.
7. Lacustele acelea semanau cu niste cai pregatiti de lupta. Pe capete aveau un fel de cununi, care pareau de aur. Fetele lor semanau cu niste fete de oameni.
8. Aveau parul ca parul de femeie, si dintii lor erau ca dintii de lei.
9. Aveau niste platose ca niste platose de fier; si vuietul pe care-l faceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de multi cai, care se arunca la lupta.
10. Aveau niste cozi ca de scorpioni, cu bolduri. Si in cozile lor statea puterea pe care o aveau ca sa vatame pe oameni cinci luni.
11. Peste ele aveau ca imparat pe ingerul Adancului, care pe evreieste se cheama Abadon, iar pe greceste, Apolion.
12. Cea dintai nenorocire a trecut. Iata ca mai vin inca doua nenorociri dupa ea.
13. Ingerul al saselea a sunat din trambita. Si am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este inaintea lui Dumnezeu,
14. si zicand ingerului al saselea care avea trambita: "Dezleaga pe cei patru ingeri care sunt legati la raul cel mare, Eufrat!"
15. Si cei patru ingeri, care stateau gata pentru ceasul, ziua, luna si anul acela, au fost dezlegati, ca sa omoare a treia parte din oameni.
16. Ostirea lor era in numar de douazeci de mii de ori zece mii de calareti; le-am auzit numarul.
17. Si iata cum mi s-au aratat in vedenie caii si calaretii: aveau platose ca focul, iacintul si pucioasa. Capetele cailor erau ca niste capete de lei, si din gurile lor iesea foc, fum si pucioasa.
18. A treia parte din oameni au fost ucisi de aceste trei urgii: de focul, de fumul si de pucioasa care ieseau din gurile lor.
19. Caci puterea cailor statea in gurile si in cozile lor. Cozile lor erau ca niste serpi cu capete, si cu ele vatamau.
20. Ceilalti oameni, care n-au fost ucisi de aceste urgii, nu s-au pocait de faptele mainilor lor, ca sa nu se inchine dracilor si idolilor de aur, de argint, de arama, de piatra si de lemn, care nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble.
21. Si nu s-au pocait de uciderile lor, nici de vrajitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtisagurile lor.