Apocalipsa capitolul 7

1. Dupa aceea am vazut patru ingeri, care stateau in picioare in cele patru colturi ale pamantului. Ei tineau cele patru vanturi ale pamantului, ca sa nu sufle vant pe pamant, nici pe mare, nici peste vreun copac.
2. Si am vazut un alt inger, care se suia dinspre rasaritul soarelui si care avea pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas tare la cei patru ingeri, carora le fusese dat sa vatame pamantul si marea,
3. zicand: "Nu vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!"
4. Si am auzit numarul celor ce fusesera pecetluiti: o suta patruzeci si patru de mii, din toate semintiile fiilor lui Israel.
5. Din semintia lui Iuda, douasprezece mii erau pecetluiti; din semintia lui Ruben, douasprezece mii; din semintia lui Gad, douasprezece mii;
6. din semintia lui Aser, douasprezece mii; din semintia lui Neftali, douasprezece mii; din semintia lui Manase, douasprezece mii;
7. din semintia lui Simeon, douasprezece mii; din semintia lui Levi, douasprezece mii; din semintia lui Isahar, douasprezece mii;
8. din semintia lui Zabulon, douasprezece mii; din semintia lui Iosif, douasprezece mii; din semintia lui Beniamin, douasprezece mii au fost pecetluiti.
9. Dupa aceea m-am uitat si iata ca era o mare gloata pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice semintie, din orice norod si de orice limba, care statea in picioare inaintea scaunului de domnie si inaintea Mielului, imbracati in haine albe, cu ramuri de finic in maini;
10. si strigau cu glas tare si ziceau: "Mantuirea este a Dumnezeului nostru, care sade pe scaunul de domnie, si a Mielului!"
11. Si toti ingerii stateau imprejurul scaunului de domnie, imprejurul batranilor si imprejurul celor patru fapturi vii. Si s-au aruncat cu fetele la pamant in fata scaunului de domnie, si s-au inchinat lui Dumnezeu,
12. si au zis: "Amin. A Dumnezeului nostru sa fie lauda, slava, intelepciunea, multumirile, cinstea, puterea si taria, in vecii vecilor! Amin."
13. Si unul din batrani a luat cuvantul si mi-a zis: "Acestia, care sunt imbracati in haine albe, cine sunt oare? Si de unde au venit?"
14. "Doamne", i-am raspuns eu, "tu stii." Si el mi-a zis: "Acestia vin din necazul cel mare; ei si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului.
15. Pentru aceasta stau ei inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu si-I slujesc zi si noapte in Templul Lui. Cel ce sade pe scaunul de domnie Isi va intinde peste ei cortul Lui.
16. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo alta arsita.
17. Caci Mielul, care sta in mijlocul scaunului de domnie, va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii, si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor."