2 Corinteni capitolul 3

1. Incepem noi iarasi sa ne laudam singuri? Sau nu cumva avem trebuinta, ca unii, de epistole de lauda, catre voi sau de la voi?
2. Voi sunteti epistola noastra, scrisa in inimile noastre, cunoscuta si citita de toti oamenii.
3. Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne.
4. Avem increderea aceasta tare in Dumnezeu, prin Hristos.
5. Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu,
6. care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului; caci slova omoara, dar Duhul da viata.
7. Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata in pietre, era cu atata slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si pironeasca ochii asupra fetei lui Moise, din pricina stralucirii fetei lui, macar ca stralucirea aceasta era trecatoare,
8. cum n-ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului?
9. Daca slujba aducatoare de osanda a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire?
10. Si, in privinta aceasta, ce a fost slavit nici n-a fost slavit, din pricina slavei care o intrece cu mult.
11. In adevar, daca ce era trecator era cu slava, cu cat mai mult va ramane in slava ce este netrecator!
12. Fiindca avem, dar, o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala
13. si nu facem ca Moise, care isi punea o marama peste fata, pentru ca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca ochii asupra sfarsitului a ceea ce era trecator.
14. Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata, fiindca marama este data la o parte in Hristos.
15. Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o marama peste inimile lor.
16. Dar, ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata.
17. Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.
18. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.