2 Corinteni capitolul 4

1. De aceea, fiindca avem slujba aceasta, dupa indurarea pe care am capatat-o, noi nu cadem de oboseala.
2. Ca unii care am lepadat mestesugirile rusinoase si ascunse, nu umblam cu viclesug si nu stricam Cuvantul lui Dumnezeu. Ci, prin aratarea adevarului, ne facem vrednici sa fim primiti de orice cuget omenesc, inaintea lui Dumnezeu.
3. Si, daca Evanghelia noastra este acoperita, este acoperita pentru cei ce sunt pe calea pierzarii,
4. a caror minte necredincioasa a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca sa nu vada stralucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
5. Caci noi nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii vostri, pentru Isus.
6. Caci Dumnezeu, care a zis: "Sa lumineze lumina din intuneric", ne-a luminat inimile, pentru ca sa facem sa straluceasca lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos.
7. Comoara aceasta o purtam in niste vase de lut, pentru ca aceasta putere nemaipomenita sa fie de la Dumnezeu, si nu de la noi.
8. Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtorare; in grea cumpana, dar nu deznadajduiti;
9. prigoniti, dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati.
10. Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru.
11. Caci noi, cei vii, totdeauna suntem dati la moarte din pricina lui Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru muritor.
12. Astfel ca, in noi lucreaza moartea, iar in voi viata.
13. Insa, fiindca avem acelasi duh de credinta, potrivit cu ceea ce este scris: "Am crezut, de aceea am vorbit!", si noi credem, si de aceea vorbim.
14. Si stim ca Cel ce a inviat pe Domnul Isus ne va invia si pe noi impreuna cu Isus si ne va face sa ne infatisam impreuna cu voi.
15. Caci toate aceste lucruri se petrec in folosul vostru, pentru ca harul mare, capatat prin multi, sa faca sa sporeasca multumirile spre slava lui Dumnezeu.
16. De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci, chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi.
17. Caci intristarile noastre usoare, de o clipa, lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava.
18. Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad sunt vesnice.