2 Corinteni capitolul 10

1. Eu, Pavel, va rog, prin blandetea si bunatatea lui Hristos - eu, cel "smerit cand sunt de fata in mijlocul vostru, si plin de indrazneala impotriva voastra, cand sunt departe" -
2. va rog, dar, sa nu ma faceti ca, atunci cand voi fi de fata, sa alerg cu hotarare la indrazneala aceea pe care am de gand s-o intrebuintez impotriva unora care isi inchipuie ca noi suntem manati de firea pamanteasca.
3. Macar ca traim in firea pamanteasca, totusi nu ne luptam calauziti de firea pamanteasca.
4. Caci armele cu care ne luptam noi nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile.
5. Noi rasturnam izvodirile mintii si orice inaltime care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu; si orice gand il facem rob ascultarii de Hristos.
6. Indata ce se va savarsi ascultarea aceasta din partea voastra, suntem gata sa pedepsim orice neascultare.
7. La infatisare va uitati? Daca cineva crede ca "este al lui Hristos", sa aiba in vedere ca, dupa cum el este al lui Hristos, tot asa suntem si noi.
8. Si, chiar daca m-as lauda ceva mai mult cu stapanirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastra, iar nu pentru daramarea voastra, tot nu mi-ar fi rusine.
9. Zic asa, ca sa nu se para ca vreau sa va infricosez prin epistolele mele.
10. "De fapt", zic ei, "epistolele lui sunt cu greutate si pline de putere; dar, cand este de fata el insusi, este moale, si cuvantul lui n-are nicio greutate."
11. Cine judeca asa sa fie incredintat ca, asa cum suntem in vorba, in epistolele noastre, cand nu suntem de fata, tot asa vom fi si in fapta, cand vom fi de fata!
12. Negresit, n-avem indrazneala sa ne punem alaturi sau in randul unora din aceia care se lauda singuri. Dar ei, prin faptul ca se masoara cu ei insisi si se pun alaturi ei cu ei insisi, sunt fara pricepere.
13. Noi insa nu ne laudam dincolo de masura noastra, ci in masura marginilor pe care le-a insemnat Dumnezeu campului nostru ca sa ajungem pana la voi.
14. Nu ne intindem prea mult, ca si cand n-am fi ajuns pana la voi, caci, in adevar, pana la voi am ajuns in Evanghelia lui Hristos.
15. Nu ne laudam peste masura noastra, adica, nu ne laudam cu ostenelile altuia; ci avem nadejdea ca, daca credinta voastra creste, va creste si campul nostru de lucru intre voi, nespus de mult, dupa masura noastra.
16. Asa ca vom putea propovadui Evanghelia si in tinuturile care sunt dincolo de al vostru, fara sa intram in campul de lucru al altuia, ca sa ne laudam cu lucrari facute de-a gata.
17. Ci "oricine se lauda sa se laude in Domnul."
18. Pentru ca nu cine se lauda singur va fi primit, ci acela pe care Domnul il lauda.