duminică, 13 februarie 2011

Iov capiolul 17

1. Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, ma asteapta mormantul.
2. Sunt inconjurat de batjocoritori, si ochiul meu trebuie sa priveasca spre ocarile lor.
3. Pune-Te singur zalog pentru mine inaintea Ta; altfel, cine ar putea raspunde pentru mine?
4. Caci le-ai incuiat inima in fata priceperii. De aceea nici nu-i vei lasa sa biruie.
5. Cine da pe prieteni sa fie pradati, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6. M-a facut de basmul oamenilor si ca unul pe care-l scuipi in fata!
7. Ochiul mi se intuneca de durere; toate madularele mele sunt ca o umbra.
8. Oamenii fara prihana sunt inmarmuriti de aceasta, si cel nevinovat se rascoala impotriva celui nelegiuit.
9. Cel fara prihana ramane totusi tare pe calea lui, cel cu mainile curate se intareste tot mai mult.
10. Dar voi toti, intoarceti-va, veniti iarasi cu cuvantarile voastre, si va voi arata ca intre voi niciunul nu e intelept.
11. Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea facute cu atata iubire in inima mea…
12. Si ei mai spun ca noaptea este zi, ca se apropie lumina, cand intunericul a si venit!
13. Cand Locuinta mortilor o astept ca locuinta, cand in intuneric imi voi inalta culcusul;
14. cand strig gropii: "Tu esti tatal meu!" Si viermilor: "Voi sunteti mama si sora mea!"
15. Unde mai este atunci nadejdea mea? Si cine mai poate vedea nadejdea mea?
16. Ea se va cobori cu mine la portile Locuintei mortilor, cand vom merge impreuna sa ne odihnim in tarana."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu