Faptele Apostolilor capitolul 19

1. Pe cand era Apolo in Corint, Pavel, dupa ce a trecut prin tinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a intalnit pe cativa ucenici
2. si le-a zis: "Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut?" Ei i-au raspuns: "Nici n-am auzit macar ca a fost dat un Duh Sfant."
3. "Dar cu ce botez ati fost botezati?", le-a zis el. Si ei au raspuns: "Cu botezul lui Ioan."
4. Atunci Pavel a zis: "Ioan a botezat cu botezul pocaintei si spunea norodului sa creada in Cel ce venea dupa el, adica in Isus."
5. Cand au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului Isus.
6. Cand si-a pus Pavel mainile peste ei, Duhul Sfant S-a coborat peste ei, si vorbeau in alte limbi si proroceau.
7. Erau cam doisprezece barbati de toti.
8. In urma, Pavel a intrat in sinagoga, unde vorbea cu indrazneala. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu si cauta sa induplece pe cei ce-l ascultau.
9. Dar, fiindca unii ramaneau impietriti si necredinciosi si vorbeau de rau Calea Domnului inaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despartit pe ucenici de ei si a invatat in fiecare zi pe norod in scoala unuia numit Tiran.
10. Lucrul acesta a tinut doi ani, asa ca toti cei ce locuiau in Asia, iudei si greci, au auzit Cuvantul Domnului.
11. Si Dumnezeu facea minuni nemaipomenite prin mainile lui Pavel;
12. pana acolo ca peste cei bolnavi se puneau basmale sau sorturi care fusesera atinse de trupul lui, si-i lasau bolile si ieseau afara din ei duhurile rele.
13. Niste exorcisti iudei care umblau din loc in loc au incercat sa cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicand: "Va jur pe Isus, pe care-L propovaduieste Pavel, sa iesiti afara!"
14. Cei ce faceau lucrul acesta erau sapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seama.
15. Duhul cel rau le-a raspuns: "Pe Isus Il cunosc, si pe Pavel il stiu; dar voi cine sunteti?"
16. Si omul in care era duhul cel rau a sarit asupra lor, i-a biruit pe amandoi si i-a schingiuit in asa fel, ca au fugit goi si raniti din casa aceea.
17. Lucrul acesta a fost cunoscut de toti iudeii, de toti grecii care locuiau in Efes, si i-a apucat frica pe toti: si Numele Domnului Isus era proslavit.
18. Multi din cei ce crezusera, veneau sa marturiseasca si sa spuna ce facusera.
19. Si unii din cei ce facusera vrajitorii si-au adus cartile si le-au ars inaintea tuturor: pretul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginti.
20. Cu atata putere se raspandea si se intarea Cuvantul Domnului.
21. Dupa ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel si-a pus de gand sa se duca la Ierusalim, trecand prin Macedonia si Ahaia. "Dupa ce voi merge acolo", isi zicea el, "trebuie sa vad si Roma."
22. A trimis in Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei si Erast, iar el a mai ramas catava vreme in Asia.
23. Pe vremea aceea, s-a facut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.
24. Un argintar, numit Dimitrie, facea temple de argint de ale Dianei si aducea lucratorilor sai nu putin castig cu ele.
25. I-a adunat la un loc, impreuna cu cei de aceeasi meserie, si le-a zis: "Oamenilor, stiti ca bogatia noastra atarna de meseria aceasta;
26. si vedeti si auziti ca Pavel acesta, nu numai in Efes, dar aproape in toata Asia, a induplecat si a abatut mult norod si zice ca zeii facuti de maini nu sunt dumnezei.
27. Primejdia care vine din acest fapt nu este numai ca meseria noastra cade in dispret; dar si ca templul marii zeite Diana este socotit ca o nimica si chiar maretia aceleia care este cinstita in toata Asia si in toata lumea este nimicita."
28. Cuvintele acestea i-au umplut de manie si au inceput sa strige: "Mare este Diana efesenilor!"
29. Toata cetatea s-a tulburat. Au navalit cu totii intr-un gand in teatru si au luat cu ei pe macedonenii Gaiu si Aristarh, tovarasii de calatorie ai lui Pavel.
30. Pavel voia sa vina inaintea norodului, dar nu l-au lasat ucenicii.
31. Chiar si unii din mai marii Asiei care-i erau prieteni au trimis la el sa-l roage sa nu se duca la teatru.
32. Unii strigau una, altii alta, caci adunarea era in invalmaseala, si cei mai multi nici nu stiau pentru ce se adunasera.
33. Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii il impingeau inainte. Alexandru a facut semn cu mana si voia sa se apere inaintea norodului.
34. Dar cand l-au cunoscut ca este iudeu, au strigat toti intr-un glas, timp de aproape doua ceasuri: "Mare este Diana efesenilor!"
35. Totusi logofatul a potolit norodul si a zis: "Barbati efeseni, cine este acela care nu stie ca cetatea efesenilor este pazitoarea templului marii Diane si a chipului ei cazut din cer?
36. Fiindca nimeni nu poate sa tagaduiasca lucrul acesta, trebuie sa va potoliti si sa nu faceti nimic cu pornire nechibzuita.
37. Caci ati adus aici pe oamenii acestia care nu sunt vinovati nici de jefuirea templului, nici de hula impotriva zeitei noastre.
38. Deci daca, in adevar, Dimitrie si mesterii lui au sa se planga impotriva cuiva, sunt zile de judecata si sunt dregatori; sa se parasca unii pe altii.
39. Dar daca umblati dupa altceva, se va hotari intr-o adunare legiuita.
40. Noi, de fapt, suntem in primejdie sa fim invinuiti de rascoala pentru cele intamplate astazi, caci n-avem niciun temei ca sa putem indreptati zarva aceasta."
41. Dupa aceste cuvinte, a dat drumul adunarii.