Apocalipsa capitolul 18

1. Dupa aceea, am vazut coborandu-se din cer un alt inger, care avea o mare putere; si pamantul s-a luminat de slava lui.
2. El a strigat cu glas tare si a zis: "A cazut, a cazut Babilonul cel mare! A ajuns un locas al dracilor, o inchisoare a oricarui duh necurat, o inchisoare a oricarei pasari necurate si urate;
3. pentru ca toate neamurile au baut din vinul maniei curviei ei, si imparatii pamantului au curvit cu ea, si negustorii pamantului s-au imbogatit prin risipa desfatarii ei."
4. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei!
5. Pentru ca pacatele ei s-au ingramadit si au ajuns pana in cer; si Dumnezeu Si-a adus aminte de nelegiuirile ei.
6. Rasplatiti-i cum v-a rasplatit ea si intoarceti-i de doua ori cat faptele ei. Turnati-i indoit in potirul in care a amestecat ea!
7. Pe cat s-a slavit pe sine insasi si s-a desfatat in risipa, pe atat dati-i chin si tanguire! Pentru ca zice in inima ei: "Sed ca imparateasa, nu sunt vaduva si nu voi sti ce este tanguirea!"
8. Tocmai pentru aceea, intr-o singura zi vor veni urgiile ei: moartea, tanguirea si foametea. Si va fi arsa de tot in foc, pentru ca Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.
9. Si imparatii pamantului, care au curvit si s-au dezmierdat in risipa cu ea, cand vor vedea fumul arderii ei, o vor plange si o vor boci.
10. Ei vor sta departe, de frica sa nu cada in chinul ei, si vor zice: "Vai! Vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Intr-o clipa ti-a venit judecata!" -
11. Negustorii pamantului o plang si o jelesc, pentru ca nimeni nu le mai cumpara marfa:
12. marfa de aur, de argint, de pietre scumpe, de margaritare, de in subtire, de purpura, de matase si de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildes, tot felul de vase de lemn foarte scump, de arama, de fier si de marmura;
13. nici scortisoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tamaia, nici vinul, nici untdelemnul, nici faina buna de tot, nici graul, nici boii, nici oile, nici caii, nici carutele, nici robii, nici sufletele oamenilor.
14. Si roadele atat de dorite sufletului tau s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, stralucite sunt pierdute pentru tine si nu le vei mai gasi.
15. Cei ce fac negot cu aceste lucruri, care s-au imbogatit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plange, se vor tangui
16. si vor zice: "Vai! Vai! Cetatea cea mare, care era imbracata cu in foarte subtire, cu purpura si cu stacojiu, care era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare!
17. Atatea bogatii intr-un ceas s-au prapadit!" - Si toti carmacii, toti cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii si toti cei ce castiga din mare stateau departe;
18. si, cand au vazut fumul arderii ei, strigau: "Care cetate era ca cetatea cea mare?"
19. Si isi aruncau tarana in cap, plangeau, se tanguiau, tipau si ziceau: "Vai! Vai! Cetatea cea mare, al carei belsug de scumpeturi a imbogatit pe toti cei ce aveau corabii pe mare, intr-o clipa a fost prefacuta intr-un pustiu!"
20. "Bucura-te de ea, cerule! Bucurati-va si voi, sfintilor, apostolilor si prorocilor! Pentru ca Dumnezeu v-a facut dreptate si a judecat-o."
21. Atunci un inger puternic a ridicat de jos o piatra ca o mare piatra de moara, a aruncat-o in mare si a zis: "Cu asa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, si nu va mai fi gasit!
22. Si nu se va mai auzi in tine nici sunet de laute, nici cantece din instrumente, nici cantatori din fluiere, nici cantatori din trambite; nu se va mai gasi la tine niciun mester in vreun mestesug oarecare. Nu se va mai auzi in tine vuietul morii.
23. Lumina lampii nu va mai lumina in tine si nu se va mai auzi in tine glasul mirelui si al miresei - pentru ca negustorii tai erau mai marii pamantului, pentru ca toate neamurile au fost amagite de vrajitoria ta
24. si pentru ca acolo a fost gasit sangele prorocilor, si al sfintilor, si al tuturor celor ce au fost injunghiati pe pamant."