Apocalipsa capitolul 14

1. Apoi m-am uitat si iata ca Mielul statea pe muntele Sionului; si impreuna cu El stateau o suta patruzeci si patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Sau si Numele Tatalui Sau.
2. Si am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; si glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce canta cu lauta, si cantau din lautele lor.
3. Cantau o cantare noua inaintea scaunului de domnie, inaintea celor patru fapturi vii si inaintea batranilor. Si nimeni nu putea sa invete cantarea, afara de cei o suta patruzeci si patru de mii care fusesera rascumparati de pe pamant.
4. Ei nu s-au intinat cu femei, caci sunt verguri si urmeaza pe Miel oriunde merge El. Au fost rascumparati dintre oameni, ca cel dintai rod pentru Dumnezeu si pentru Miel.
5. Si in gura lor nu s-a gasit minciuna, caci sunt fara vina inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
6. Si am vazut un alt inger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod.
7. El zicea cu glas tare: "Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor!"
8. Apoi a urmat un alt inger, al doilea, si a zis: "A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul maniei curviei ei!"
9. Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: "Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana,
10. va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului.
11. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei!
12. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus."
13. Si am auzit un glas din cer care zicea: "Scrie: Ferice de acum incolo de mortii care mor in Domnul!" "Da", zice Duhul, "ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor ii urmeaza!"
14. Apoi m-am uitat si iata un nor alb; si pe nor sedea Cineva care semana cu un fiu al omului; pe cap avea o cununa de aur, iar in mana, o secera ascutita.
15. Si un alt inger a iesit din Templu si striga cu glas tare Celui ce sedea pe nor: "Pune secera Ta si secera, pentru ca a venit ceasul sa seceri, si secerisul pamantului este copt."
16. Atunci Cel ce sedea pe nor Si-a aruncat secera pe pamant. Si pamantul a fost secerat.
17. Si din Templul care este in cer a iesit un alt inger care avea si el un cosor ascutit.
18. Si un alt inger, care avea stapanire asupra focului, a iesit din altar si a strigat cu glas tare catre cel ce avea cosorul cel ascutit: "Pune cosorul tau cel ascutit si culege strugurii viei pamantului, caci strugurii ei sunt copti."
19. Si ingerul si-a aruncat cosorul pe pamant, a cules via pamantului si a aruncat strugurii in teascul cel mare al maniei lui Dumnezeu.
20. Si teascul a fost calcat in picioare afara din cetate; si din teasc a iesit sange, pana la zabalele cailor, pe o intindere de o mie sase sute de stadii.