2 Corinteni capitolul 7

1. Deci fiindca avem astfel de fagaduinte, preaiubitilor, sa ne curatam de orice intinaciune a carnii si a duhului si sa ne ducem sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu.
2. Intelegeti-ne bine! N-am nedreptatit pe nimeni, n-am vatamat pe nimeni, n-am inselat pe nimeni.
3. Nu spun aceste lucruri ca sa va osandesc, caci am spus mai inainte ca sunteti in inimile noastre pe viata si pe moarte.
4. Am o mare incredere in voi. Am tot dreptul sa ma laud cu voi. Sunt plin de mangaiere, imi salta inima de bucurie in toate necazurile noastre.
5. Caci, si dupa venirea noastra in Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihna. Am fost necajiti in toate chipurile: de afara, lupte, dinauntru, temeri.
6. Dar Dumnezeu, care mangaie pe cei smeriti, ne-a mangaiat prin venirea lui Tit.
7. Si nu numai prin venirea lui, ci si prin mangaierea cu care a fost mangaiat si el de voi. El ne-a istorisit despre dorinta voastra arzatoare, despre lacrimile voastre, despre ravna voastra pentru mine, asa ca bucuria mea a fost si mai mare.
8. Macar ca v-am intristat prin epistola mea, nu-mi pare rau; si, chiar daca mi-ar fi parut rau - caci vad ca epistola aceea v-a intristat (macar ca pentru putina vreme) -
9. totusi acum ma bucur, nu pentru ca ati fost intristati, ci pentru ca intristarea voastra v-a adus la pocainta. Caci ati fost intristati dupa voia lui Dumnezeu, ca sa n-aveti nicio paguba din partea noastra.
10. In adevar, cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mantuire si de care cineva nu se caieste niciodata; pe cand intristarea lumii aduce moartea.
11. Caci uite, tocmai intristarea aceasta a voastra, dupa voia lui Dumnezeu, ce framantare a trezit in voi! Si ce cuvinte de dezvinovatire! Ce manie! Ce frica! Ce dorinta aprinsa! Ce ravna! Ce pedeapsa! In toate, voi ati aratat ca sunteti curati in privinta aceasta.
12. Asa ca, daca v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a facut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca sa se arate marea noastra purtare de grija pentru voi, inaintea lui Dumnezeu.
13. De aceea am fost mangaiati. Dar, pe langa mangaierea aceasta a noastra, ne-am bucurat si mai mult de bucuria lui Tit, al carui duh a fost racorit de voi toti.
14. Si, daca m-am laudat putin cu voi inaintea lui, n-am fost dat de rusine. Ci, dupa cum in orice lucru v-am spus adevarul, tot asa si lauda noastra cu voi, inaintea lui Tit, s-a adeverit.
15. El are o si mai mare dragoste pentru voi, cand isi aduce aminte de ascultarea voastra a tuturor si de primirea pe care i-ati facut-o, cu frica si cu cutremur.
16. Ma bucur ca ma pot increde in voi in toate privintele.