1 Tesaloniceni capitolul 2

1. Voi insiva stiti, fratilor, ca venirea noastra la voi n-a fost zadarnica.
2. Dupa ce am suferit si am fost batjocoriti in Filipi, cum stiti, am venit plini de incredere in Dumnezeul nostru sa va vestim Evanghelia lui Dumnezeu in mijlocul multor lupte.
3. Caci propovaduirea noastra nu se intemeiaza nici pe ratacire, nici pe necuratie, nici pe viclenie.
4. Ci, fiindca Dumnezeu ne-a gasit vrednici sa ne incredinteze Evanghelia, cautam sa vorbim asa ca sa placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cerceteaza inima.
5. In adevar, cum bine stiti, niciodata n-am intrebuintat vorbe magulitoare, nici haina lacomiei; martor este Dumnezeu.
6. N-am cautat slava de la oameni: nici de la voi, nici de la altii, desi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut sa cerem cinste.
7. Dimpotriva, ne-am aratat blanzi in mijlocul vostru, ca o doica ce-si creste cu drag copiii.
8. Astfel, in dragostea noastra fierbinte pentru voi, eram gata sa va dam nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar si viata noastra, atat de scumpi ne ajunseserati.
9. Va aduceti aminte, fratilor, de osteneala si munca noastra. Cum lucram zi si noapte, ca sa nu fim sarcina niciunuia din voi, si va propovaduiam Evanghelia lui Dumnezeu.
10. Voi sunteti martori, si Dumnezeu de asemenea, ca am avut o purtare sfanta, dreapta si fara prihana fata de voi care credeti.
11. Stiti iarasi ca am fost pentru fiecare din voi ca un tata cu copiii lui: va sfatuiam, va mangaiam si va adeveream
12. sa va purtati intr-un chip vrednic de Dumnezeu, care va cheama la Imparatia si slava Sa.
13. De aceea multumim fara incetare lui Dumnezeu ca, atunci cand ati primit Cuvantul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-ati primit nu ca pe cuvantul oamenilor, ci, asa cum si este in adevar, ca pe Cuvantul lui Dumnezeu, care lucreaza si in voi care credeti.
14. Caci, fratilor, voi ati calcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu, care sunt in Hristos Isus, in Iudeea; pentru ca si voi ati suferit din partea celor de un neam cu voi aceleasi rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor.
15. Iudeii acestia au omorat pe Domnul Isus si pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu si sunt vrajmasi tuturor oamenilor,
16. caci ne opresc sa vorbim Neamurilor, ca sa fie mantuite. Astfel ei totdeauna pun varf pacatelor lor. Dar, la urma, i-a ajuns mania lui Dumnezeu!
17. Noi, fratilor, dupa ce am fost despartiti catava vreme de voi, cu fata, dar nu cu inima, am avut cu atat mai mult dorinta sa va vedem.
18. Astfel, o data si chiar de doua ori, am voit (eu, Pavel, cel putin) sa venim la voi; dar ne-a impiedicat Satana.
19. Caci cine este, in adevar, nadejdea sau bucuria, sau cununa noastra de slava? Nu sunteti voi, inaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
20. Da, voi sunteti slava si bucuria noastra.