1 Corinteni capitolul 3

1. Cat despre mine, fratilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicesti, ci a trebuit sa va vorbesc ca unor oameni lumesti, ca unor prunci in Hristos.
2. V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi,
3. pentru ca tot lumesti sunteti. In adevar, cand intre voi sunt zavistii, certuri si dezbinari, nu sunteti voi lumesti si nu traiti voi in felul celorlalti oameni?
4. Cand unul zice: "Eu sunt al lui Pavel!", si altul: "Eu sunt al lui Apolo": nu sunteti voi oameni de lume?
5. Cine este Pavel? Si cine este Apolo? Niste slujitori ai lui Dumnezeu, prin care ati crezut; si fiecare dupa puterea data lui de Domnul.
6. Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca:
7. asa ca nici cel ce sadeste, nici cel ce uda nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face sa creasca.
8. Cel ce sadeste si cel ce uda sunt totuna; si fiecare isi va lua rasplata dupa osteneala lui.
9. Caci noi suntem impreuna-lucratori cu Dumnezeu. Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu.
10. Dupa harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un mester-zidar intelept, am pus temelia, si un altul cladeste deasupra. Dar fiecare sa ia bine seama cum cladeste deasupra.
11. Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Isus Hristos.
12. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie,
13. lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia.
14. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea ramane in picioare, el va primi o rasplata.
15. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc.
16. Nu stiti ca voi sunteti templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?
17. Daca nimiceste cineva templul lui Dumnezeu, pe acela il va nimici Dumnezeu; caci templul lui Dumnezeu este sfant, si asa sunteti voi.
18. Nimeni sa nu se insele: daca cineva dintre voi se crede intelept in felul veacului acestuia, sa se faca nebun, ca sa ajunga intelept.
19. Caci intelepciunea lumii acesteia este o nebunie inaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: "El prinde pe cei intelepti in viclenia lor."
20. Si iarasi: "Domnul cunoaste gandurile celor intelepti. Stie ca sunt desarte."
21. Nimeni sa nu se faleasca, dar, cu oameni, caci toate lucrurile sunt ale voastre:
22. fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre,
23. si voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.