Psalmul 31

1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David.) Doamne, in Tine ma incred: sa nu fiu dat de rusine niciodata. Izbaveste-ma, in dreptatea Ta!
2. Pleaca-Ti urechea spre mine, grabeste de-mi ajuta! Fii pentru mine o stanca ocrotitoare, o cetatuie unde sa-mi gasesc scaparea!
3. Caci Tu esti stanca mea, cetatuia mea, si, pentru Numele Tau, ma vei povatui si ma vei calauzi.
4. Scoate-ma din latul pe care mi l-au intins vrajmasii. Caci Tu esti ocrotitorul meu!
5. In mainile Tale imi incredintez duhul: Tu ma vei izbavi, Doamne Dumnezeule adevarat!
6. Eu urasc pe cei ce se lipesc de idoli deserti, si ma incred in Domnul.
7. Fa-ma sa ma inveselesc si sa ma bucur de indurarea Ta, caci vezi ticalosia mea, stii nelinistea sufletului meu
8. si nu ma vei da in mainile vrajmasului, ci imi vei pune picioarele la loc larg.
9. Ai mila de mine, Doamne, caci sunt in stramtorare: fata, sufletul si trupul mi s-au topit de intristare;
10. mi se sfarseste viata in durere, si anii in suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina faradelegii mele si-mi putrezesc oasele!
11. Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocara, de mare ocara pentru vecinii mei, si de groaza pentru prietenii mei; cei ce ma vad pe ulita fug de mine.
12. Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfaramat.
13. Aud vorbele rele ale multora, vad spaima care domneste imprejur, cand se sfatuiesc ei impreuna impotriva mea si uneltesc sa-mi ia viata.
14. Dar eu ma incred in Tine, Doamne, si zic: "Tu esti Dumnezeul meu!"
15. Soarta mea este in mana Ta; scapa-ma de vrajmasii si de prigonitorii mei!
16. Fa sa lumineze fata Ta peste robul Tau, scapa-ma, prin indurarea Ta!
17. Doamne, sa nu raman de rusine cand Te chem. Ci sa ramana de rusine cei rai, si ei sa se coboare muti in Locuinta mortilor!
18. Sa amuteasca buzele mincinoase, care vorbesc cu indrazneala, cu trufie si dispret impotriva celui neprihanit!
19. O, cat de mare este bunatatea Ta, pe care o pastrezi pentru cei ce se tem de Tine si pe care o arati celor ce se incred in Tine, in fata fiilor oamenilor!
20. Tu ii ascunzi la adapostul fetei Tale de cei ce-i prigonesc, ii ocrotesti in cortul Tau de limbile care-i clevetesc.
21. Binecuvantat sa fie Domnul, caci Si-a aratat in chip minunat indurarea fata de mine: parc-as fi fost intr-o cetate intarita.
22. In pornirea mea nechibzuita ziceam: "Sunt izgonit dinaintea Ta!" Dar Tu ai auzit glasul rugaciunilor mele, cand am strigat spre Tine.
23. Iubiti, dar, pe Domnul, toti cei iubiti de El. Caci Domnul pazeste pe cei credinciosi, si pedepseste aspru pe cei mandri.
24. Fiti tari si imbarbatati-va inima, toti cei ce nadajduiti in Domnul!