Psalmul 104

1. Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu esti nemarginit de mare! Tu esti imbracat cu stralucire si maretie!
2. Te invelesti cu lumina ca si cu o manta; intinzi cerurile ca un cort.
3. Cu apele Iti intocmesti varful locuintei Tale; din nori Iti faci carul si umbli pe aripile vantului.
4. Din vanturi Iti faci soli, si din flacari de foc, slujitori.
5. Tu ai asezat pamantul pe temeliile lui, si niciodata nu se va clatina.
6. Tu il acoperisesi cu Adancul cum l-ai acoperi cu o haina; apele stateau pe munti,
7. dar la amenintarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tau au luat-o la fuga,
8. suindu-se pe munti si coborandu-se in vai, pana la locul pe care li-l hotarasesi Tu.
9. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treaca, pentru ca sa nu se mai intoarca sa acopere pamantul.
10. Tu faci sa tasneasca izvoarele in vai, si ele curg printre munti.
11. Tu adapi la ele toate fiarele campului; in ele isi potolesc setea magarii salbatici.
12. Pasarile cerului locuiesc pe marginile lor si fac sa le rasune glasul printre ramuri.
13. Din locasul Tau cel inalt Tu uzi muntii; si se satura pamantul de rodul lucrarilor Tale.
14. Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi, pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana:
15. vin, care inveseleste inima omului, untdelemn, care-i infrumuseteaza fata, si paine, care-i intareste inima.
16. Se uda copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sadit El.
17. In ei isi fac pasarile cuiburi; iar cocostarcul isi are locuinta in chiparosi;
18. muntii cei inalti sunt pentru tapii salbatici, iar stancile sunt adapost pentru iepuri.
19. El a facut luna, ca sa arate vremurile; soarele stie cand trebuie sa apuna.
20. Tu aduci intunericul, si se face noapte: atunci toate fiarele padurilor se pun in miscare;
21. puii de lei mugesc dupa prada si isi cer hrana de la Dumnezeu.
22. Cand rasare soarele, ele fug inapoi si se culca in vizuinile lor.
23. Dar omul iese la lucrul sau si la munca lui, pana seara.
24. Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune, si pamantul este plin de fapturile Tale.
25. Iata marea cea intinsa si mare: in ea se misca nenumarate vietuitoare mici si mari.
26. Acolo in ea umbla corabiile, si in ea este leviatanul acela pe care l-ai facut sa se joace in valurile ei.
27. Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme.
28. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale.
29. Iti ascunzi Tu fata, ele tremura; le iei Tu suflarea, ele mor si se intorc in tarana lor.
30. Iti trimiti Tu suflarea, ele sunt zidite, si innoiesti astfel fata pamantului.
31. In veci sa tina slava Domnului! Sa Se bucure Domnul de lucrarile Lui!
32. El priveste pamantul, si pamantul se cutremura; atinge muntii, si ei fumega.
33. Voi canta Domnului cat voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi.
34. Fie placute Lui cuvintele mele! Ma bucur de Domnul.
35. Sa piara pacatosii de pe pamant, si cei rai sa nu mai fie! Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Laudati pe Domnul!