Marcu capitolul 4

1. Isus a inceput iarasi sa invete pe norod langa mare. Fiindca se adunase foarte mult norod la El, S-a suit si a sezut intr-o corabie, pe mare; iar tot norodul statea pe tarm langa mare.
2. Apoi a inceput sa-i invete multe lucruri in pilde; si, in invatatura pe care le-o dadea, le spunea:
3. "Ascultati! Iata, semanatorul a iesit sa semene.
4. Pe cand semana, o parte din samanta a cazut langa drum: au venit pasarile si au mancat-o.
5. O alta parte a cazut pe un loc stancos, unde n-avea mult pamant: a rasarit indata, pentru ca n-a dat de un pamant adanc;
6. dar, cand a rasarit soarele, s-a palit; si, pentru ca n-avea radacina, s-a uscat.
7. O alta parte a cazut intre spini; spinii au crescut, au inecat-o si n-a dat rod.
8. O alta parte a cazut in pamant bun: a dat rod, care se inalta si crestea; si a adus: una treizeci, alta saizeci, si alta o suta."
9. Apoi a zis: "Cine are urechi de auzit sa auda."
10. Cand a fost singur, cei ce erau in jurul Lui impreuna cu cei doisprezece L-au intrebat despre pilde.
11. "Voua", le-a zis El, "v-a fost dat sa cunoasteti taina Imparatiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afara din numarul vostru, toate lucrurile sunt infatisate in pilde;
12. pentru ca, "macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele."
13. El le-a mai zis: "Nu intelegeti pilda aceasta? Cum veti intelege atunci toate celelalte pilde?
14. Semanatorul seamana Cuvantul.
15. Cei infatisati prin samanta cazuta langa drum sunt aceia in care este semanat Cuvantul; dar dupa ce l-au auzit, vine Satana indata si ia Cuvantul semanat in ei.
16. Tot asa, cei infatisati prin samanta cazuta in locurile stancoase sunt aceia care, cand aud Cuvantul, il primesc indata cu bucurie;
17. dar n-au radacina in ei, ci tin pana la o vreme; si cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvantului, se leapada indata de el.
18. Altii sunt cei infatisati prin samanta cazuta intre spini; acestia sunt cei ce aud Cuvantul;
19. dar navalesc in ei grijile lumii, inselaciunea bogatiilor si poftele altor lucruri, care ineaca Cuvantul si-l fac astfel neroditor.
20. Altii apoi sunt infatisati prin samanta cazuta in pamant bun. Acestia sunt cei ce aud Cuvantul, il primesc si fac rod: unul treizeci, altul saizeci si altul o suta."
21. El le-a mai zis: "Oare lumina este adusa ca sa fie pusa sub banita sau sub pat? Nu este adusa ca sa fie pusa in sfesnic?
22. Caci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit si nimic tainuit care nu va iesi la lumina.
23. Daca are cineva urechi de auzit, sa auda."
24. El le-a mai zis: "Luati seama la ce auziti. Cu ce masura veti masura, vi se va masura: si vi se va da si mai mult.
25. Caci celui ce are i se va da; dar de la cel ce n-are se va lua si ce are."
26. El a mai zis: "Cu Imparatia lui Dumnezeu este ca atunci cand arunca un om samanta in pamant;
27. fie ca doarme noaptea, fie ca sta treaz ziua, samanta incolteste si creste fara sa stie el cum.
28. Pamantul rodeste singur: intai un fir verde, apoi spic, dupa aceea grau deplin in spic;
29. si cand este copt rodul, pune indata secera in el, pentru ca a venit secerisul."
30. El a mai zis: "Cu ce vom asemana Imparatia lui Dumnezeu sau prin ce pilda o vom infatisa?
31. Se aseamana cu un graunte de mustar care, cand este semanat in pamant, este cea mai mica dintre toate semintele de pe pamant;
32. dar, dupa ce a fost semanat, creste si se face mai mare decat toate zarzavaturile si face ramuri mari, asa ca pasarile cerului isi pot face cuiburi la umbra lui."
33. Isus le vestea Cuvantul prin multe pilde de felul acesta, dupa cum erau ei in stare sa-l priceapa.
34. Nu le vorbea deloc fara pilda; dar, cand era singur la o parte, lamurea ucenicilor Sai toate lucrurile.
35. In aceeasi zi, seara, Isus le-a zis: "Sa trecem in partea cealalta."
36. Dupa ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat in corabia in care se afla si asa cum era. Impreuna cu El mai erau si alte corabii.
37. S-a starnit o mare furtuna de vant care arunca valurile in corabie, asa ca mai ca se umplea corabia.
38. Si El dormea la carma pe capatai. Ucenicii L-au desteptat si I-au zis: "Invatatorule, nu-Ti pasa ca pierim?"
39. El S-a sculat, a certat vantul si a zis marii: "Taci! Fara gura!" Vantul a stat si s-a facut o liniste mare.
40. Apoi le-a zis: "Pentru ce sunteti asa de fricosi? Tot n-aveti credinta?"
41. I-a apucat o mare frica si ziceau unii catre altii: "Cine este Acesta de Il asculta chiar si vantul si marea?"