Faptele Apostolilor capitolul 5

1. Dar un om, numit Anania, a vandut o mosioara, cu nevasta sa Safira,
2. si a oprit o parte din pret, cu stirea nevestei lui; apoi a adus partea cealalta si a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Petru i-a zis: "Anania, pentru ce ti-a umplut Satana inima ca sa minti pe Duhul Sfant si sa ascunzi o parte din pretul mosioarei?
4. Daca n-o vindeai, nu ramanea ea a ta? Si, dupa ce ai vandut-o, nu puteai sa faci ce vrei cu pretul ei? Cum s-a putut naste un astfel de gand in inima ta? N-ai mintit pe oameni, ci pe Dumnezeu."
5. Anania, cand a auzit cuvintele acestea, a cazut jos si si-a dat sufletul. O mare frica a apucat pe toti cei ce ascultau aceste lucruri.
6. Flacaii s-au sculat, l-au invelit, l-au scos afara si l-au ingropat.
7. Cam dupa trei ceasuri, a intrat si nevasta sa, fara sa stie ce se intamplase.
8. Petru i-a zis: "Spune-mi, cu atat ati vandut mosioara?" "Da", a raspuns ea, "cu atata."
9. Atunci Petru i-a zis: "Cum de v-ati inteles intre voi sa ispititi pe Duhul Domnului? Iata picioarele celor ce au ingropat pe barbatul tau sunt la usa si te vor lua si pe tine."
10. Ea a cazut indata la picioarele lui si si-a dat sufletul. Cand au intrat flacaii, au gasit-o moarta; au scos-o afara si au ingropat-o langa barbatul ei.
11. O mare frica a cuprins toata adunarea si pe toti cei ce au auzit aceste lucruri.
12. Prin mainile apostolilor se faceau multe semne si minuni in norod. Toti stateau impreuna in pridvorul lui Solomon
13. si niciunul din ceilalti nu cuteza sa se lipeasca de ei; dar norodul ii lauda in gura mare.
14. Numarul celor ce credeau in Domnul, barbati si femei, se marea tot mai mult;
15. pana acolo ca scoteau pe bolnavi chiar pe ulite si ii puneau pe paturi si pe asternuturi, pentru ca, atunci cand va trece Petru, macar umbra lui sa treaca peste vreunul din ei.
16. Multimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetatile vecine, si aducea pe cei bolnavi si pe cei chinuiti de duhuri necurate: si toti se vindecau.
17. Insa marele preot si toti cei ce erau impreuna cu el, adica partida saducheilor, s-au sculat plini de pizma,
18. au pus mainile pe apostoli si i-au aruncat in temnita de obste.
19. Dar un inger al Domnului a deschis usile temnitei, noaptea, i-a scos afara si le-a zis:
20. "Duceti-va, stati in Templu si vestiti norodului toate cuvintele vietii acesteia."
21. Cand au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineata in Templu si au inceput sa invete pe norod. Marele preot si cei ce erau cu el au venit pe neasteptate, au adunat soborul si pe toata batranimea fiilor lui Israel si au trimis la temnita sa aduca pe apostoli.
22. Aprozii, la venirea lor, nu i-au gasit in temnita. S-au intors si au spus astfel:
23. "Temnita am gasit-o incuiata cu toata grija, si pe pazitori stand in picioare la usi; dar, cand am deschis, n-am gasit pe nimeni inauntru."
24. Cand au auzit aceste vorbe, capitanul Templului si preotii cei mai de seama au ramas inmarmuriti si nu stiau ce sa creada despre apostoli si despre urmarile acestei intamplari.
25. Cineva a venit si le-a spus: "Iata ca oamenii pe care i-ati bagat in temnita stau in Templu si invata pe norod."
26. Atunci capitanul Templului a plecat cu aprozii si i-au adus; dar nu cu sila, caci se temeau sa nu fie ucisi cu pietre de norod.
27. Dupa ce i-au adus, i-au pus inaintea soborului. Si marele preot i-a intrebat astfel:
28. "Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul sa nu invatati pe norod in Numele acesta? Si voi iata ca ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra si cautati sa aruncati asupra noastra sangele acelui Om."
29. Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: "Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni!
30. Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Isus pe care voi L-ati omorat, atarnandu-L pe lemn.
31. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor.
32. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El."
33. Cand au auzit ei aceste vorbe, ii taia la inima, si s-au sfatuit sa-i omoare.
34. Dar un fariseu, numit Gamaliel, un invatator al Legii pretuit de tot norodul, s-a sculat in picioare in sobor si a poruncit sa scoata putin afara pe apostoli.
35. Apoi le-a zis: "Barbati israeliti, luati seama bine ce aveti de gand sa faceti oamenilor acestora.
36. Caci nu demult s-a ivit Teuda, care zicea ca el este ceva, si la care s-au alipit aproape patru sute de barbati. El a fost omorat, si toti cei ce il urmasera au fost risipiti si nimiciti.
37. Dupa el s-a ivit Iuda galileeanul, pe vremea inscrierii, si a tras mult norod de partea lui: a pierit si el, si toti cei ce-l urmasera au fost risipiti.
38. Si acum eu va spun: "Nu mai necajiti pe oamenii acestia, si lasati-i in pace! Daca incercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;
39. dar daca este de la Dumnezeu, n-o veti putea nimici. Sa nu va pomeniti ca luptati impotriva lui Dumnezeu."
40. Ei au ascultat de el. Si, dupa ce au chemat pe apostoli, au pus sa-i bata cu nuiele, i-au oprit sa vorbeasca in Numele lui Isus si le-au dat drumul.
41. Ei au plecat dinaintea soborului si s-au bucurat ca au fost invredniciti sa fie batjocoriti pentru Numele Lui.
42. Si, in fiecare zi, in Templu si acasa, nu incetau sa invete pe oameni si sa vesteasca Evanghelia lui Isus Hristos.