Evrei capitolul 9

1. Legamantul dintai avea si el porunci privitoare la slujba dumnezeiasca si la un Locas pamantesc de inchinare.
2. In adevar, s-a facut un Cort. In partea dinainte, numita "Locul Sfant", era sfesnicul, masa si painile pentru punerea inaintea Domnului;
3. dupa perdeaua a doua se afla partea Cortului care se chema "Locul Preasfant".
4. El avea un altar de aur pentru tamaie, si chivotul legamantului, ferecat peste tot cu aur. In chivot era un vas de aur cu mana, toiagul lui Aaron care infrunzise si tablele legamantului.
5. Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispasirii cu umbra lor. Nu este vremea sa vorbim acum cu de-amanuntul despre aceste lucruri.
6. Si, dupa ce au fost intocmite astfel lucrurile acestea, preotii care fac slujbele intra totdeauna in partea dintai a Cortului.
7. Dar in partea a doua intra numai marele preot, o data pe an, si nu fara sange, pe care il aduce pentru sine insusi si pentru pacatele din nestiinta ale norodului.
8. Prin aceasta, Duhul Sfant arata ca drumul in Locul Preasfant, nu era inca deschis cata vreme statea in picioare Cortul dintai.
9. Aceasta era o asemanare pentru vremurile de acum, cand se aduc daruri si jertfe care nu pot duce pe cel ce se inchina in felul acesta la desavarsirea ceruta de cugetul lui.
10. Ele sunt doar niste porunci pamantesti date, ca toate cele privitoare la mancari, bauturi si felurite spalaturi, pana la o vreme de indreptare.
11. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceasta,
12. si a intrat, o data pentru totdeauna, in Locul Preasfant, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica.
13. Caci, daca sangele taurilor si al tapilor si cenusa unei vaci, stropita peste cei intinati, ii sfinteste si le aduce curatarea trupului,
14. cu cat mai mult sangele lui Hristos, care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus pe Sine insusi jertfa fara pata lui Dumnezeu, va va curata cugetul vostru de faptele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui Viu!
15. Si tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legamant nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru rascumpararea din abaterile faptuite sub legamantul dintai, cei ce au fost chemati sa capete vesnica mostenire care le-a fost fagaduita.
16. In adevar, acolo unde este un testament, trebuie neaparat sa aiba loc moartea celui ce l-a facut.
17. Pentru ca un testament nu capata putere decat dupa moarte. N-are nicio putere cata vreme traieste cel ce l-a facut.
18. De aceea si intaiul legamant n-a fost sfintit fara sange.
19. Si intr-adevar, Moise, dupa ce a rostit inaintea intregului norod toate poruncile Legii, a luat sange de vitei si de tapi, cu apa, lana stacojie si isop, a stropit cartea si tot norodul
20. si a zis: "Acesta este sangele legamantului care a poruncit Dumnezeu sa fie facut cu voi."
21. De asemenea, a stropit cu sange Cortul si toate vasele pentru slujba.
22. Si, dupa Lege, aproape totul este curatat cu sange; si fara varsare de sange nu este iertare.
23. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt in ceruri au trebuit curatate in felul acesta, trebuia ca insesi lucrurile ceresti sa fie curatate cu jertfe mai bune decat acestea.
24. Caci Hristos n-a intrat intr-un locas de inchinare facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu.
25. Si nu ca sa Se aduca de mai multe ori jertfa pe Sine insusi, ca marele preot care intra in fiecare an in Locul Preasfant cu un sange care nu este al lui;
26. fiindca atunci ar fi trebuit sa patimeasca de mai multe ori de la intemeierea lumii; pe cand acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa.
27. Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata,
28. tot asa, Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, nu in vederea pacatului, ca sa aduca mantuirea celor ce-L asteapta.