Romani capitolul 7

1. Nu stiti, fratilor - caci vorbesc unor oameni care cunosc Legea - ca Legea are stapanire asupra omului cata vreme traieste el?
2. Caci femeia maritata este legata prin Lege de barbatul ei cata vreme traieste el; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de legea barbatului ei.
3. Daca deci, cand ii traieste barbatul, ea se marita dupa altul, se va chema preacurva; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de lege, asa ca nu mai este preacurva, daca se marita dupa altul.
4. Tot astfel, fratii mei, prin trupul lui Hristos, si voi ati murit in ce priveste Legea, ca sa fiti ai altuia, adica ai Celui ce a inviat din morti; si aceasta, ca sa aducem rod pentru Dumnezeu.
5. Caci, cand traiam sub firea noastra pamanteasca, patimile pacatelor, atatate de Lege, lucrau in madularele noastre si ne faceau sa aducem roade pentru moarte.
6. Dar acum, am fost izbaviti de Lege si suntem morti fata de Legea aceasta care ne tinea robi, pentru ca sa slujim lui Dumnezeu intr-un duh nou, iar nu dupa vechea slova.
7. Deci ce vom zice? Legea este ceva pacatos? Nicidecum! Dimpotriva, pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: "Sa nu poftesti!"
8. Apoi pacatul a luat prilejul si a facut sa se nasca in mine, prin porunca, tot felul de pofte; caci fara Lege, pacatul este mort.
9. Odinioara, fiindca eram fara Lege, traiam; dar, cand a venit porunca, pacatul a inviat, si eu am murit.
10. Si porunca, ea, care trebuia sa-mi dea viata, mi-a pricinuit moartea.
11. Pentru ca pacatul a luat prilejul, prin ea m-a amagit, si prin insasi porunca aceasta m-a lovit cu moartea.
12. Asa ca Legea, negresit, este sfanta, si porunca este sfanta, dreapta si buna.
13. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar pacatul, tocmai ca sa iasa la iveala ca pacat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca pacatul sa se arate afara din cale de pacatos, prin faptul ca se slujea de aceeasi porunca.
14. Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca; dar eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului.
15. Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc.
16. Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna.
17. Si atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine.
18. Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac.
19. Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac!
20. Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine.
21. Gasesc, dar, in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine.
22. Fiindca, dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu;
23. dar vad in madularele mele o alta lege care se lupta impotriva legii primite de mintea mea si ma tine rob legii pacatului care este in madularele mele.
24. O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte…?
25. Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pamanteasca slujesc legii pacatului.