Romani capitolul 3

1. Care este deci intaietatea iudeului sau care este folosul taierii imprejur?
2. Oricum, sunt mari. Si, mai intai de toate, prin faptul ca lor le-au fost incredintate cuvintele lui Dumnezeu.
3. Si ce are a face daca unii n-au crezut? Necredinta lor va nimici ea credinciosia lui Dumnezeu?
4. Nicidecum! Dimpotriva, Dumnezeu sa fie gasit adevarat, si toti oamenii sa fie gasiti mincinosi, dupa cum este scris: "Ca sa fii gasit neprihanit in cuvintele Tale si sa iesi biruitor cand vei fi judecat."
5. Dar, daca nelegiuirea noastra pune in lumina neprihanirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cand Isi dezlantuie mania? (Vorbesc in felul oamenilor.)
6. Nicidecum! Pentru ca, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7. Si daca, prin minciuna mea, adevarul lui Dumnezeu straluceste si mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu insumi judecat ca pacatos?
8. Si de ce sa nu facem raul ca sa vina bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rau, ca spunem noi? Osanda acestor oameni este dreapta.
9. Ce urmeaza atunci? Suntem noi mai buni decat ei? Nicidecum. Fiindca am dovedit ca toti, fie iudei, fie greci, sunt sub pacat,
10. dupa cum este scris: "Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar.
11. Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12. Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.
13. Gatlejul lor este un mormant deschis; se slujesc de limbile lor ca sa insele; sub buze au venin de aspida;
14. gura le este plina de blestem si de amaraciune;
15. au picioarele grabnice sa verse sange;
16. prapadul si pustiirea sunt pe drumul lor;
17. nu cunosc calea pacii;
18. frica de Dumnezeu nu este inaintea ochilor lor."
19. Stim insa ca tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gura sa fie astupata, si toata lumea sa fie gasita vinovata inaintea lui Dumnezeu.
20. Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.
21. Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege - despre ea marturisesc Legea si Prorocii -
22. si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire.
23. Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.
24. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.
25. Pe El, Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu;
26. pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel, incat sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus.
27. Unde este, dar, pricina de lauda? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credintei.
28. Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii.
29. Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este si al Neamurilor? Da, este si al Neamurilor;
30. deoarece Dumnezeu este Unul singur, si El va socoti neprihaniti, prin credinta, pe cei taiati imprejur, si tot prin credinta si pe cei netaiati imprejur.
31. Deci prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea.