Psalmul 78

1. (O cantare a lui Asaf.) Asculta, poporul meu, invataturile mele! Luati aminte la cuvintele gurii mele!
2. Imi deschid gura si vorbesc in pilde, vestesc intelepciunea vremurilor stravechi.
3. Ce am auzit, ce stim, ce ne-au povestit parintii nostri,
4. nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui si minunile pe care le-a facut.
5. El a pus o marturie in Iacov, a dat o Lege in Israel si a poruncit parintilor nostri sa-si invete in ea copiii,
6. ca sa fie cunoscuta de cei ce vor veni dupa ei, de copiii care se vor naste si care, cand se vor face mari, sa vorbeasca despre ea copiilor lor;
7. pentru ca acestia sa-si puna increderea in Dumnezeu, sa nu uite lucrarile lui Dumnezeu, si sa pazeasca poruncile Lui.
8. Sa nu fie, ca parintii lor, un neam neascultator si razvratit, un neam care n-avea o inima tare si al carui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9. Fiii lui Efraim, inarmati si tragand cu arcul, au dat dosul in ziua luptei,
10. pentru ca n-au tinut legamantul lui Dumnezeu si n-au voit sa umble intocmai dupa Legea Lui.
11. Au dat uitarii lucrarile Lui, minunile Lui pe care li le aratase.
12. Inaintea parintilor lor, El facuse minuni in tara Egiptului, in campia Toan.
13. A despartit marea si le-a deschis un drum prin ea, ridicand apele ca un zid.
14. I-a calauzit ziua cu un nor, si toata noaptea cu lumina unui foc stralucitor.
15. A despicat stanci in pustiu si le-a dat sa bea ca din niste valuri cu ape multe.
16. A facut sa tasneasca izvoare din stanci si sa curga ape ca niste rauri.
17. Dar ei tot n-au incetat sa pacatuiasca impotriva Lui, n-au incetat sa se razvrateasca impotriva Celui Preainalt in pustiu.
18. Au ispitit pe Dumnezeu in inima lor, cerand mancare dupa poftele lor.
19. Au vorbit impotriva lui Dumnezeu si au zis: "Oare va putea Dumnezeu sa puna o masa in pustiu?
20. Iata ca El a lovit stanca, de au curs ape si s-au varsat siroaie. Dar va putea El sa dea si paine sau sa faca rost de carne poporului Sau?"
21. Domnul a auzit si S-a maniat. Un foc s-a aprins impotriva lui Iacov, si s-a starnit impotriva lui Israel mania Lui,
22. pentru ca n-au crezut in Dumnezeu, pentru ca n-au avut incredere in ajutorul Lui.
23. El a poruncit norilor de sus si a deschis portile cerurilor:
24. a plouat peste ei mana de mancare si le-a dat grau din cer.
25. Au mancat cu totii painea celor mari, si le-a trimis mancare sa se sature.
26. A pus sa sufle in ceruri vantul de rasarit si a adus, prin puterea Lui, vantul de miazazi.
27. A plouat peste ei carne, ca pulberea, si pasari inaripate, cat nisipul marii;
28. le-a facut sa cada in mijlocul taberei lor, de jur imprejurul locuintelor lor.
29. Ei au mancat si s-au saturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce dorisera.
30. Dar n-apucasera sa-si astampere bine pofta, mancarea le era inca in gura,
31. cand s-a starnit mania lui Dumnezeu impotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei si a doborat pe tinerii lui Israel.
32. Cu toate acestea, ei n-au incetat sa pacatuiasca si n-au crezut in minunile Lui.
33. De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfarsit naprasnic.
34. Cand ii lovea de moarte, ei Il cautau, se intorceau si se indreptau spre Dumnezeu;
35. isi aduceau aminte ca Dumnezeu este stanca lor si ca Dumnezeul atotputernic este izbavitorul lor.
36. Dar Il inselau cu gura si-L minteau cu limba.
37. Inima nu le era tare fata de El, si nu erau credinciosi legamantului Sau.
38. Totusi, in indurarea Lui, El iarta nelegiuirea si nu nimiceste; Isi opreste de multe ori mania si nu da drumul intregii Lui urgii.
39. El Si-a adus deci aminte ca ei nu erau decat carne, o suflare care trece si nu se mai intoarce.
40. De cate ori s-au razvratit ei impotriva Lui in pustiu! De cate ori L-au maniat ei in pustietate!
41. Da, n-au incetat sa ispiteasca pe Dumnezeu si sa intarate pe Sfantul lui Israel.
42. Nu si-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua cand i-a izbavit de vrajmas,
43. de minunile pe care le-a facut in Egipt si de semnele Lui minunate din campia Toan.
44. Cum le-a prefacut raurile in sange, si n-au putut sa bea din apele lor.
45. Cum a trimis impotriva lor niste muste otravitoare, care i-au mancat, si broaste, care i-au nimicit.
46. Cum le-a dat holdele prada omizilor, rodul muncii lor prada lacustelor.
47. Cum le-a prapadit viile, batandu-le cu piatra, si smochinii din Egipt, cu grindina.
48. Cum le-a lasat vitele prada grindinei, si turmele prada focului cerului.
49. El Si-a aruncat impotriva lor mania Lui aprinsa, urgia, iutimea si necazul: o droaie de ingeri aducatori de nenorociri.
50. Cum Si-a dat drum slobod maniei, nu le-a scapat sufletul de la moarte si le-a dat viata prada molimei;
51. cum a lovit pe toti intaii nascuti din Egipt, parga puterii in corturile lui Ham.
52. Cum a pornit pe poporul Sau ca pe niste oi si i-a povatuit ca pe o turma in pustiu.
53. Cum i-a dus fara nicio grija, ca sa nu le fie frica, iar marea a acoperit pe vrajmasii lor.
54. Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfant, spre muntele acesta pe care dreapta Lui l-a castigat.
55. Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a impartit tara in parti de mostenire si a pus semintiile lui Israel sa locuiasca in corturile lor.
56. Dar ei au ispitit pe Dumnezeul preainalt, s-au razvratit impotriva Lui si n-au tinut poruncile Lui.
57. Ci s-au departat si au fost necredinciosi ca si parintii lor, s-au abatut la o parte ca un arc inselator,
58. L-au suparat prin inaltimile lor si I-au starnit gelozia cu idolii lor.
59. Dumnezeu a auzit si S-a maniat, si a urgisit rau de tot pe Israel.
60. A parasit Locuinta Lui din Silo, Cortul in care locuia intre oameni.
61. Si-a dat slava prada robiei, si maretia Lui in mainile vrajmasului.
62. A dat prada sabiei pe poporul Lui si S-a maniat pe mostenirea Lui.
63. Pe tinerii lui i-a ars focul, si fecioarele lui n-au mai fost sarbatorite cu cantari de nunta.
64. Preotii sai au cazut ucisi de sabie, si vaduvele lui nu s-au bocit.
65. Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz imbarbatat de vin,
66. si a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau, acoperindu-i cu vesnica ocara.
67. Insa a lepadat cortul lui Iosif si n-a ales semintia lui Efraim;
68. ci a ales semintia lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubeste.
69. Si-a zidit Sfantul Locas ca cerurile de inalt si tare ca pamantul pe care l-a intemeiat pe veci.
70. A ales pe robul Sau David si l-a luat de la staulele de oi.
71. L-a luat dinapoia oilor care alaptau, ca sa pasca pe poporul Sau, Iacov, si pe mostenirea Sa, Israel.
72. Si David i-a carmuit cu o inima neprihanita si i-a povatuit cu maini pricepute.