1. (Catre mai marele cantaretilor. O cantare a lui David. Facuta cu prilejul celor spuse de Doeg, edomitul, lui Saul, cand zicea: "David s-a dus in casa lui Ahimelec".) Pentru ce te falesti cu rautatea ta, asupritorule? Bunatatea lui Dumnezeu tine in veci.
2. Limba ta nu nascoceste decat rautate, ca un brici ascutit, viclean ce esti!
3. Tu iubesti mai degraba raul decat binele, mai degraba minciuna decat adevarul. - (Oprire)
4. Tu iubesti numai cuvinte nimicitoare, limba inselatoare!
5. De aceea si Dumnezeu te va dobori pe vecie, te va apuca si te va ridica din cortul tau, si te va dezradacina din pamantul celor vii. - (Oprire)
6. Cei fara prihana vor vedea lucrul acesta, se vor teme si vor rade de el, zicand:
7. "Iata omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se incredea in bogatiile lui cele mari si se bizuia pe rautatea lui."
8. Dar eu sunt in Casa lui Dumnezeu ca un maslin verde, ma incred in bunatatea lui Dumnezeu, in veci de veci.
9. Te voi lauda totdeauna, pentru ca ai lucrat; si, in fata copiilor Tai, voi nadajdui in Numele Tau, caci este binevoitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu