Psalmul 18

1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cantarii acesteia cand l-a scapat Domnul din mana tuturor vrajmasilor sai si din mana lui Saul. El a zis: ) "Te iubesc din inima, Doamne, taria mea!
2. Doamne, Tu esti stanca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu! Dumnezeule, Tu esti stanca mea in care ma ascund, scutul meu, taria care ma scapa si intaritura mea!
3. Eu strig: "Laudat sa fie Domnul!", si sunt izbavit de vrajmasii mei.
4. Ma inconjurasera legaturile mortii si ma ingrozisera raurile pieirii;
5. ma infasurasera legaturile mormantului si ma prinsesera laturile mortii.
6. Dar, in stramtorarea mea, am chemat pe Domnul si am strigat catre Dumnezeul meu: din locasul Lui, El mi-a auzit glasul, si strigatul meu a ajuns pana la El, pana la urechile Lui.
7. Atunci s-a zguduit pamantul si s-a cutremurat, temeliile muntilor s-au miscat si s-au clatinat, pentru ca El Se maniase.
8. Din narile Lui se ridica fum, si un foc mistuitor iesea din gura Lui: carbuni aprinsi tasneau din ea.
9. A plecat cerurile si S-a coborat: un nor gros era sub picioarele Lui.
10. Calarea pe un heruvim si zbura, venea plutind pe aripile vantului.
11. Intunericul Si-l facuse invelitoare, iar cortul Lui, imprejurul Lui, erau niste ape intunecoase si nori negri.
12. Din stralucirea care se rasfrangea inaintea Lui ieseau nori care aruncau grindina si carbuni de foc.
13. Domnul a tunat in ceruri, Cel Preainalt a facut sa-I rasune glasul cu grindina si carbuni de foc.
14. A aruncat sageti si a risipit pe vrajmasii mei, a inmultit loviturile trasnetului si i-a pus pe fuga.
15. Atunci s-a vazut albia apelor si s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflarii narilor Tale.
16. El Si-a intins mana de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
17. m-a izbavit de potrivnicul meu cel puternic, de vrajmasii mei, care erau mai tari decat mine.
18. Ei navalisera deodata peste mine in ziua stramtorarii mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
19. El m-a scos la loc larg si m-a scapat, pentru ca ma iubeste.
20. Domnul mi-a facut dupa neprihanirea mea, mi-a rasplatit dupa curatia mainilor mele:
21. caci am pazit caile Domnului si n-am pacatuit impotriva Dumnezeului meu.
22. Toate poruncile Lui au fost inaintea mea si nu m-am departat de la legile Lui.
23. Am fost fara vina fata de El si m-am pazit de faradelegea mea.
24. De aceea, Domnul mi-a rasplatit dupa neprihanirea mea, dupa curatia mainilor mele inaintea ochilor Lui.
25. Cu cel bun Tu Te arati bun, cu omul neprihanit Te arati neprihanit;
26. cu cel curat Te arati curat, si cu cel stricat Te porti dupa stricaciunea lui.
27. Tu mantuiesti pe poporul care se smereste si smeresti privirile trufase.
28. Da, Tu imi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu imi lumineaza intunericul meu.
29. Cu Tine ma napustesc asupra unei osti inarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid intarit.
30. Caile lui Dumnezeu sunt desavarsite, cuvantul Domnului este incercat: El este un scut pentru toti cei ce alearga la El.
31. Caci cine este Dumnezeu, afara de Domnul, si cine este o stanca, afara de Dumnezeul nostru?
32. Dumnezeu ma incinge cu putere si ma povatuieste pe calea cea dreapta.
33. El imi face picioarele ca ale cerboaicelor si ma asaza pe inaltimile mele.
34. El imi deprinde mainile la lupta, asa ca bratele mele intind arcul de arama.
35. Tu imi dai scutul mantuirii Tale, dreapta Ta ma sprijina, si indurarea Ta ma face mare.
36. Tu largesti drumul sub pasii mei, si nu-mi aluneca gleznele.
37. Urmaresc pe vrajmasii mei, ii ajung si nu ma intorc pana nu-i nimicesc.
38. Ii zdrobesc, de nu pot sa se mai ridice: ei cad sub picioarele mele.
39. Tu ma incingi cu putere pentru lupta si rapui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40. Tu faci pe vrajmasii mei sa dea dosul inaintea mea, si eu nimicesc pe cei ce ma urasc.
41. Ei striga, dar n-are cine sa-i scape! Striga catre Domnul, dar nu le raspunde!
42. Ii pisez ca praful pe care-l ia vantul, ii calc in picioare ca noroiul de pe ulite.
43. Tu ma scapi din neintelegerile poporului; ma pui in fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunosteam imi este supus.
44. El asculta de mine la cea dintai porunca, fiii strainului ma lingusesc.
45. Fiilor strainului li se inmoaie inima de mine si ies tremurand din cetatuile lor.
46. Traiasca Domnul si binecuvantata sa fie Stanca mea! Marit sa fie Dumnezeul mantuirii mele,
47. Dumnezeu, Razbunatorul meu, care imi supune popoarele
48. si ma izbaveste de vrajmasii mei! Tu ma inalti mai presus de potrivnicii mei, ma scapi de omul asupritor.
49. De aceea, Doamne, Te voi lauda printre neamuri, voi canta spre slava Numelui Tau.
50. El da mari izbaviri imparatului Sau si da indurare unsului Sau: lui David si semintei lui pe vecie.