Psalmul 102

1. (O rugaciune a unui nenorocit, cand este doborat de intristare si isi varsa plangerea inaintea Domnului.) Doamne, asculta-mi rugaciunea si s-ajunga strigatul meu pana la Tine!
2. Nu-mi ascunde fata Ta in ziua necazului meu! Pleaca-Ti urechea spre mine, cand strig! Asculta-ma degraba!
3. Caci zilele mele pier ca fumul, si oasele imi ard ca un taciune.
4. Inima imi este lovita si mi se usuca intocmai ca iarba; pana si painea uit sa mi-o mananc.
5. Asa de mari imi sunt gemetele, ca mi se lipesc oasele de carne.
6. Seman cu pelicanul din pustiu, sunt ca o cucuvea din daramaturi;
7. nu mai pot dormi si sunt ca pasarea singuratica pe un acoperis.
8. In fiecare zi ma batjocoresc vrajmasii mei, si potrivnicii mei jura pe mine in mania lor.
9. Mananc tarana in loc de paine si imi amestec lacrimile cu bautura,
10. din pricina maniei si urgiei Tale; caci Tu m-ai ridicat si m-ai aruncat departe.
11. Zilele mele sunt ca o umbra gata sa treaca, si ma usuc ca iarba.
12. Dar Tu, Doamne, Tu imparatesti pe vecie, si pomenirea Ta tine din neam in neam.
13. Tu Te vei scula si vei avea mila de Sion; caci este vremea sa Te induri de el, a venit vremea hotarata pentru el.
14. Caci robii Tai iubesc pietrele Sionului si le e mila de tarana lui.
15. Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, si toti imparatii pamantului, de slava Ta.
16. Da, Domnul va zidi iarasi Sionul si Se va arata in slava Sa.
17. El ia aminte la rugaciunea nevoiasului si nu-i nesocoteste rugaciunea.
18. Sa se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, si poporul care se va naste sa laude pe Domnul!
19. Caci El priveste din inaltimea sfinteniei Lui; Domnul priveste din ceruri pe pamant,
20. ca sa auda gemetele prinsilor de razboi si sa izbaveasca pe cei ce sunt pe moarte;
21. pentru ca ei sa vesteasca in Sion Numele Domnului, si laudele Lui, in Ierusalim,
22. cand se vor strange toate popoarele si toate imparatiile ca sa slujeasca Domnului.
23. El mi-a frant puterea in drum si mi-a scurtat zilele.
24. Eu zic: "Dumnezeule, nu ma lua la jumatatea zilelor mele, Tu, ai carui ani tin vesnic!"
25. Tu ai intemeiat in vechime pamantul, si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale.
26. Ele vor pieri, dar Tu vei ramane; toate se vor invechi ca o haina; le vei schimba ca pe un vesmant, si se vor schimba.
27. Dar Tu ramai Acelasi, si anii Tai nu se vor sfarsi.
28. Fiii robilor Tai isi vor locui tara, si samanta lor va ramane inaintea Ta.