Luca capitolul 18

1. Isus le-a spus o pilda, ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat si sa nu se lase.
2. El le-a zis: "Intr-o cetate era un judecator care de Dumnezeu nu se temea, si de oameni nu se rusina.
3. In cetatea aceea era si o vaduva care venea des la el si-i zicea: "Fa-mi dreptate in cearta cu parasul meu."
4. Multa vreme n-a voit sa-i faca dreptate. Dar, in urma, si-a zis: "Macar ca de Dumnezeu nu ma tem, si de oameni nu ma rusinez,
5. totusi, pentru ca vaduva aceasta ma tot necajeste, ii voi face dreptate, ca sa nu tot vina sa-mi bata capul."
6. Domnul a adaugat: "Auziti ce zice judecatorul nedrept?
7. Si Dumnezeu nu va face dreptate alesilor Lui care striga zi si noapte catre El, macar ca zaboveste fata de ei?
8. Va spun ca le va face dreptate in curand. Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?"
9. A mai spus si pilda aceasta pentru unii care se incredeau in ei insisi ca sunt neprihaniti si dispretuiau pe ceilalti.
10. "Doi oameni s-au suit la Templu sa se roage; unul era fariseu, si altul vames.
11. Fariseul statea in picioare si a inceput sa se roage in sine astfel: "Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, hrapareti, nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta.
12. Eu postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate veniturile mele."
13. Vamesul statea departe si nu indraznea nici ochii sa si-i ridice spre cer; ci se batea in piept si zicea: "Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!"
14. Eu va spun ca mai degraba omul acesta s-a coborat acasa socotit neprihanit decat celalalt. Caci oricine se inalta va fi smerit; si oricine se smereste va fi inaltat."
15. I-au adus si niste copilasi, ca sa Se atinga de ei. Dar ucenicii, cand au vazut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
16. Isus a chemat la Sine pe copilasi si a zis: "Lasati copilasii sa vina la Mine, si nu-i opriti; caci Imparatia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17. Adevarat va spun ca oricine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copilas, cu niciun chip nu va intra in ea."
18. Un fruntas a intrebat pe Isus: "Bunule Invatator, ce trebuie sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?"
19. "Pentru ce Ma numesti bun?", i-a raspuns Isus. "Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu.
20. Stii poruncile: "Sa nu preacurvesti; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa; sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta."
21. "Toate aceste lucruri", I-a zis el, "le-am pazit din tineretea mea."
22. Cand a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: "Iti mai lipseste un lucru: vinde tot ce ai, imparte la saraci, si vei avea o comoara in ceruri. Apoi, vino si urmeaza-Ma."
23. Cand a auzit el aceste cuvinte, s-a intristat de tot; caci era foarte bogat.
24. Isus a vazut ca s-a intristat de tot si a zis: "Cat de anevoie vor intra in Imparatia lui Dumnezeu cei ce au avutii!
25. Fiindca mai lesne este sa treaca o camila prin urechea acului decat sa intre un om bogat in Imparatia lui Dumnezeu."
26. Cei ce-L ascultau au zis: "Atunci cine poate fi mantuit?"
27. Isus a raspuns: "Ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu."
28. Atunci Petru a zis: "Iata ca noi am lasat totul si Te-am urmat."
29. Si Isus le-a zis: "Adevarat va spun ca nu este nimeni care sa-si fi lasat casa, sau nevasta, sau fratii, sau parintii, sau copiii, pentru Imparatia lui Dumnezeu,
30. si sa nu primeasca mult mai mult in veacul acesta de acum, iar in veacul viitor, viata vesnica."
31. Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece si le-a zis: "Iata ca ne suim la Ierusalim, si tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va implini.
32. Caci va fi dat in mana Neamurilor; Il vor batjocori, Il vor ocari, Il vor scuipa;
33. si, dupa ce-L vor bate cu nuiele, Il vor omori, dar a treia zi va invia."
34. Ei n-au inteles nimic din aceste lucruri: caci vorbirea aceasta era ascunsa pentru ei si nu pricepeau ce le spunea Isus.
35. Pe cand Se apropia Isus de Ierihon, un orb sedea langa drum si cersea.
36. Cand a auzit norodul trecand, a intrebat ce este.
37. I-au spus: "Trece Isus din Nazaret."
38. Si el a strigat: "Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine!"
39. Cei ce mergeau inainte il certau sa taca; dar el tipa si mai tare: "Fiul lui David, ai mila de mine!"
40. Isus S-a oprit si a poruncit sa-l aduca la El; si, dupa ce s-a apropiat, l-a intrebat:
41. "Ce vrei sa-ti fac?" "Doamne", a raspuns el, "sa-mi capat vederea."
42. Si Isus i-a zis: "Capata-ti vederea. Credinta ta te-a mantuit."
43. Numaidecat, orbul si-a capatat vederea si a mers dupa Isus, slavind pe Dumnezeu. Tot norodul, cand a vazut cele intamplate, a dat lauda lui Dumnezeu.