Iov capiolul 24

1. Pentru ce nu pazeste Cel Atotputernic vremurile de judecata si de ce nu vad cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsa?
2. Sunt unii care muta hotarele, fura turmele si le pasc;
3. iau magarul orfanului, iau zalog vaca vaduvei;
4. imbrancesc din drum pe cei lipsiti, silesc pe toti nenorocitii din tara sa se ascunda.
5. Si acestia, ca magarii salbatici din pustiu, ies dimineata la lucru sa caute hrana, si in pustiu trebuie sa caute paine pentru copiii lor.
6. Taie nutretul care a mai ramas pe camp, culeg ciorchinii ramasi pe urma culegatorilor in via celui nelegiuit.
7. Ii apuca noaptea in umezeala, fara imbracaminte, fara invelitoare impotriva frigului.
8. Ii patrunde ploaia muntilor, si, neavand alt adapost, se ghemuiesc langa stanci.
9. Aceia smulg pe orfan de la tata, iau zalog tot ce are saracul.
10. Si saracii umbla goi de tot, fara imbracaminte, strang snopii si-s flamanzi;
11. in gradinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calca teascul si le este sete;
12. in cetati se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor raniti striga… Si Dumnezeu nu ia seama la aceste miselii!
13. Altii sunt vrajmasi ai luminii, nu cunosc caile ei, nu umbla pe cararile ei.
14. Ucigasul se scoala in revarsatul zorilor, ucide pe cel sarac si lipsit, si noaptea fura.
15. Ochiul preacurvarului pandeste amurgul: "Nimeni nu ma va vedea", zice el, si isi pune o marama pe fata.
16. Noaptea sparg casele, ziua stau inchisi; se tem de lumina.
17. Pentru ei, dimineata este umbra mortii, si cand o vad, simt toate spaimele mortii.
18. Dar nelegiuitul aluneca usor pe fata apelor, pe pamant n-are decat o parte blestemata si niciodata n-apuca pe drumul celor vii!
19. Cum sorb seceta si caldura apele zapezii, asa inghite Locuinta mortilor pe cei ce pacatuiesc.
20. Pantecele mamei il uita, viermii se ospateaza cu el, nimeni nu-si mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfaramat ca un copac,
21. el, care prada pe femeia stearpa si fara copii, el care nu face niciun bine vaduvei!…
22. Si totusi Dumnezeu, prin puterea Lui, lungeste zilele celor silnici, si iata-i in picioare cand nu mai trageau nadejde de viata;
23. El le da liniste si incredere, are privirile indreptate spre caile lor.
24. S-au ridicat; si intr-o clipa nu mai sunt, cad, mor ca toti oamenii, sunt taiati ca spicele coapte.
25. Nu este asa? Cine ma va dovedi de minciuna, cine-mi va nimici cuvintele mele?"