Faptele Apostolilor capitolul 28

1. Dupa ce am scapat de primejdie, am aflat ca ostrovul se chema Malta.
2. Barbarii ne-au aratat o bunavointa putin obisnuita; ne-au primit pe toti la un foc mare, pe care-l aprinsesera din pricina ca ploua si se lasase un frig mare.
3. Pavel stransese o gramada de maracini si-i pusese pe foc; o naparca a iesit afara din pricina caldurii si s-a lipit de mana lui.
4. Barbarii, cand au vazut naparca spanzurata de mana lui, au zis unii catre altii: "Cu adevarat omul acesta este un ucigas, caci "Dreptatea" nu vrea sa-l lase sa traiasca, macar ca a fost scapat din mare."
5. Pavel a scuturat naparca in foc si n-a simtit niciun rau.
6. Oamenii aceia se asteptau sa-l vada umflandu-se sau cazand deodata mort; dar, dupa ce au asteptat mult si au vazut ca nu i se intampla niciun rau, si-au schimbat parerea si ziceau ca este un zeu.
7. In imprejurimi erau mosiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit si ne-a ospatat cu cea mai mare bunavointa trei zile.
8. Tatal lui Publius zacea atunci in pat, bolnav de friguri si de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mainile peste el si l-a vindecat.
9. Atunci au venit si ceilalti bolnavi din ostrovul acela si au fost vindecati.
10. Ni s-a dat mare cinste; si, la plecarea noastra cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.
11. Dupa o sedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria care iernase in ostrov si care purta semnul Dioscurilor.
12. Am ajuns la Siracusa si am ramas acolo trei zile.
13. De acolo, am mers inainte pe langa coasta si am venit la Regio; iar a doua zi, fiindca sufla vantul de miazazi, dupa doua zile am venit la Puzole,
14. unde am dat peste niste frati care ne-au rugat sa mai ramanem sapte zile cu ei. Si asa am ajuns la Roma.
15. Din Roma ne-au iesit inainte, pana in "Forul lui Apiu" si pana la "Cele trei carciumi", fratii care auzisera despre noi. Cand i-a vazut Pavel, a multumit lui Dumnezeu si s-a imbarbatat.
16. Cand am ajuns la Roma, sutasul a dat pe cei intemnitati capitanului strajerilor palatului, iar lui Pavel i s-a ingaduit sa ramana intr-un loc deosebit, cu un ostas care-l pazea.
17. Dupa trei zile, Pavel a chemat pe mai marii iudeilor; si, cand s-au adunat, le-a zis: "Fratilor, fara sa fi facut ceva impotriva norodului sau obiceiurilor parintilor nostri, am fost bagat la inchisoare in Ierusalim, si de acolo am fost dat in mainile romanilor.
18. Dupa ce m-au supus la cercetare, ei aveau de gand sa-mi dea drumul, pentru ca nu era in mine nicio vina vrednica de moarte.
19. Dar iudeii s-au impotrivit, si am fost silit sa cer sa fiu judecat de cezar, fara sa am de altfel niciun gand sa parasc neamul meu.
20. De aceea, v-am chemat sa va vad si sa vorbesc cu voi; caci din pricina nadejdii lui Israel port eu acest lant."
21. Ei i-au raspuns: "Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine si n-a venit aici niciun frate care sa fi spus sau sa fi vorbit ceva rau despre tine.
22. Dar am vrea sa auzim parerea ta, pentru ca stim ca partida aceasta pretutindeni starneste impotrivire."
23. I-au hotarat o zi si au venit mai multi la locuinta lui. Pavel le-a vestit Imparatia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi si a cautat sa-i incredinteze, prin Legea lui Moise si prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea tinea de dimineata pana seara.
24. Unii au crezut ce le spunea el, iar altii n-au crezut.
25. Fiindca ei au plecat acasa in neintelegere unii cu altii, Pavel n-a adaugat decat aceste vorbe: "Bine a spus Duhul Sfant prin prorocul Isaia catre parintii vostri,
26. cand a zis: "Du-te la poporul acesta si zi-i: "Veti auzi cu urechile voastre, si nu veti intelege; cu ochii vostri veti privi, si nu veti vedea.
27. Caci inima acestui norod s-a impietrit; ei aud greu cu urechile, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima, sa se intoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec."
28. Sa stiti, dar, ca mantuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisa neamurilor, si o vor asculta."
29. Cand a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere intre ei.
30. Pavel a ramas doi ani intregi intr-o casa pe care o luase cu chirie. Primea pe toti care veneau sa-l vada,
31. propovaduia Imparatia lui Dumnezeu si invata pe oameni, cu toata indrazneala si fara nicio piedica, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.