joi, 24 februarie 2011

Faptele Apostolilor capitolul 27

1. Dupa ce s-a hotarat sa plecam cu corabia in Italia, pe Pavel si pe alti cativa intemnitati i-au dat pe mana unui sutas al cetei de ostasi Augusta, numit Iuliu.
2. Ne-am suit intr-o corabie de la Adramit, care avea sa mearga pe coasta Asiei, si am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh macedoneanul din Tesalonic.
3. A doua zi, am ajuns la Sidon; si Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie sa mearga pe la prietenii sai si sa fie ingrijit de ei.
4. Dupa ce am plecat de acolo, am plutit pe langa Cipru, pentru ca vanturile erau potrivnice.
5. Dupa ce am trecut marea care scalda Cilicia si Pamfilia, am ajuns la Mira in Licia.
6. Acolo sutasul a gasit o corabie din Alexandria, care mergea in Italia, si ne-a suit in ea.
7. Timp de mai multe zile, am mers incet cu corabia, si nu fara greutate am atins inaltimea Cnid, unde nu ne-a lasat vantul sa ne oprim. Am trecut pe la capatul Cretei, alaturi de Salmona.
8. De abia am mers cu corabia pe marginea insulei si am ajuns la un loc numit "Limanuri bune", de care era aproape cetatea Lasea.
9. Trecuse destul de multa vreme, si calatoria pe mare se facea primejdioasa, pentru ca trecuse chiar si vremea "postului". De aceea Pavel a instiintat pe ceilalti
10. si le-a zis: "Oamenilor, calatoria vad ca nu se va face fara primejdie si fara multa paguba, nu numai pentru incarcatura si pentru corabie, dar chiar si pentru vietile noastre."
11. Sutasul a ascultat mai mult de carmaci si de stapanul corabiei decat de vorbele lui Pavel.
12. Si, fiindca limanul nu era bun de iernat, cei mai multi au fost de parere sa plece cu corabia de acolo, ca sa incerce sa ajunga la Fenix, liman din Creta, asezat spre miazazi-apus si spre miazanoapte-apus, ca sa ierneze acolo.
13. Incepuse sa sufle un vant usor de miazazi; si, ca unii care se credeau stapani pe tinta, au ridicat ancorele si au pornit cu corabia pe marginea Cretei.
14. Dar nu dupa multa vreme, s-a dezlantuit asupra insulei un vant furtunos, numit Eurachilon.
15. Corabia a fost luata de el, fara sa poata lupta impotriva vantului, si ne-am lasat dusi in voia lui.
16. Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, si abia am putut sa punem mana pe luntre.
17. Dupa ce au ridicat-o in sus, au intrebuintat mijloace de ajutor, au incins corabia cu franghii; si, de teama sa nu cada peste Sirta, au lasat panzele in jos. Astfel s-au lasat manati de vant.
18. Fiindca eram batuti foarte tare de furtuna, a doua zi au inceput sa arunce in mare incarcatura din corabie,
19. si a treia zi, noi, cu mainile noastre, am lepadat uneltele corabiei.
20. Soarele si stelele nu s-au vazut mai multe zile, si furtuna era asa de puternica incat la urma pierdusem orice nadejde de scapare.
21. Oamenii nu mancasera de multa vreme. Atunci Pavel s-a sculat in mijlocul lor si a zis: "Oamenilor, trebuia sa ma ascultati si sa nu fi pornit cu corabia din Creta, ca sa fi scapat de aceasta primejdie si de aceasta paguba.
22. Acum va sfatuiesc sa fiti cu voie buna; pentru ca niciunul din voi nu va pieri; si nu va fi alta pierdere decat a corabiei.
23. Un inger al Dumnezeului, al caruia sunt eu si caruia Ii slujesc, mi s-a aratat azi-noapte
24. si mi-a zis: "Nu te teme, Pavele; tu trebuie sa stai inaintea cezarului; si iata ca Dumnezeu ti-a daruit pe toti cei ce merg cu corabia impreuna cu tine."
25. De aceea, oamenilor, linistiti-va, caci am incredere in Dumnezeu ca se va intampla asa cum mi s-a spus.
26. Dar trebuie sa dam peste un ostrov."
27. In noaptea a paisprezecea, pe cand eram impinsi incoace si incolo cu corabia pe marea Adriatica, pe la miezul noptii, marinarii au banuit ca se apropie de pamant.
28. Au masurat adancimea apei si au gasit douazeci de stanjeni; au mers putin mai departe, au masurat-o din nou si au gasit cincisprezece stanjeni.
29. De teama sa nu se loveasca de stanci, au aruncat patru ancore inspre carma corabiei si doreau sa se faca ziua.
30. Dar, deoarece corabierii cautau sa fuga din corabie si slobozeau luntrea in mare, sub cuvant ca ar vrea sa arunce ancorele inspre partea dinainte a corabiei,
31. Pavel a zis sutasului si ostasilor: "Daca oamenii acestia nu vor ramane in corabie, nu puteti fi scapati."
32. Atunci ostasii au taiat funiile luntrei si au lasat-o sa cada jos.
33. Inainte de ziua, Pavel a rugat pe toti sa manance si a zis: "Astazi sunt paisprezece zile de cand stati mereu de veghe si n-ati luat nimic de mancare in gura.
34. De aceea va rog sa mancati, caci lucrul acesta este pentru scaparea voastra; si nu vi se va pierde niciun par din cap."
35. Dupa ce a spus aceste vorbe, a luat paine, a multumit lui Dumnezeu inaintea tuturor, a frant-o si a inceput sa manance.
36. Toti s-au imbarbatat atunci si au luat si ei de au mancat.
37. In corabie eram de toti doua sute saptezeci si sase de suflete.
38. Dupa ce s-au saturat, au usurat corabia, aruncand graul in mare.
39. Cand s-a facut ziua, n-au cunoscut pamantul; dar au vazut de departe un golf care avea maluri nisipoase si au hotarat sa impinga corabia intr-acolo, daca va fi cu putinta.
40. Au taiat ancorele, ca sa le sloboada in mare, si au slabit in acelasi timp funiile carmelor; apoi au ridicat ventrila cea mica dupa suflarea vantului si s-au indreptat spre mal.
41. Dar au dat peste o limba de pamant, unde s-a infipt corabia; si partea dinainte a corabiei s-a implantat si statea neclintita, pe cand partea dinapoi a inceput sa se rupa de izbitura valurilor.
42. Ostasii au fost de parere sa omoare pe cei intemnitati, ca sa nu scape vreunul prin inot.
43. Sutasul insa, care voia sa scape pe Pavel, i-a oprit de la gandul acesta. A poruncit ca cei ce pot inota sa se arunce de pe corabie in apa si sa iasa cei dintai la pamant;
44. iar ceilalti sa se aseze unii pe scanduri, iar altii pe franturi de corabie, si asa s-a facut ca au ajuns toti teferi la uscat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu